Cum a falimentat-o Danone pe tanti Miţa din Moeciu

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 24 mai 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Cum a falimentat-o Danone pe tanti Miţa din Moeciu

sursa: autor necunoscut (articol din 2008 sosit pe cărările Internetului –  fără indicarea autorului – şi căruia mi-am permis să-i fac unele mici corecturi şi adăugiri)

O vizită la o pensiune din zona Bran-Moeciu este un prilej de întoarcere la natură, prilej să ne hrănim pe noi şi copiii noştri într-un mod sănătos.
   Pentru mine a fost însă şi-un prilej să discut cu oamenii din zonă, şi să-mi dau seama unde ne-au adus guvernele din ultimii 18 ani şi pătrunderea necondiţionată în viaţa noastră a acestor furnicare şi surse de vînzare a alimentelor pline de chimicale şi E-uri, ce curg cu nemiluita către noi din rafturile supermarketurilor de care am fost obligaţi să devenim dependenţi.

La-nceput, pe vremea comuniştilor, tanti Miţa a avut mai multe vaci. Să tot fi fost vreo 20...

    Am discutat astfel cu tanti Miţa, o femeie de 60 de ani, născută şi crescută la Moeciu, pentru care anul 2008 a fost unul mai prost de 100 de ori decît anul 1989, atunci cînd, în plin comunism, ea avea 20 de vaci care dădeau lapte, brînză şi caş, produse pe care tanti Miţa le vindea la cooperativă sau direct la Braşov, în piaţă, şi din care a reuşit să-şi facă o casă pentru ea şi copiii ei.
    Dupa 18 ani de capitalism sălbatic, tanti Miţa, care după trăsăturile feţei arată la fel ca o femeie de 40 de ani din Bucuresti (femeie a cărei sănătate este tocată de stres, zgomot şi praf), mai are doar 3 vaci care pasc numai pe munţii din zona Moeciu. Însă acum vrea să mai renunţe la încă două vaci, pentru că centrul de colectare a lapteului de la Bran s-a desfiinţat, întrucît nu mai aveau cui să vîndă laptele şi produsele din lapte, aşa că n-are sens să mai ţină 3 vaci.

În schimb, acum îşi permite să mai aibă doar una singură...

    Va mai păstra una singură, pentru că, zice tanti Miţa, „nu înţeleg cum de beţi voi vopseaua aia albă de-i zice lapte, care are un miros aşa, de zici că-i şampon, şi care stă în cutiile alea de aluminiu” – şi are perfectă dreptate în ceea ce spune! Dacă te uiţi la consistenţa laptelui de vacă de munte, îl vezi cît de gros şi de gras este, pentru copii şi bătrîni fiind o adevărată sursă de sănătate. Dacă vezi cum se face brînza aici, fără pastile şi fără cheaguri, îţi pui în primul rînd o întrebare de bun-simţ:

    Dacă centrele de colectare a laptelui de la aceşti producători s-au desfiinţat, astfel încît SINGURII CARE PRODUCEAU ECOLOGIC ŞI ERAU O SURSĂ DE ALIMENTE SĂNĂTOASE au fost deliberat trimişi în faliment, atunci de unde naiba iau ăştia de la Danone, Milli sau Tnuva laptele pentru produsele lor?

    Mai ţineţi minte scandalul din 2007, cînd compania Danone a fost amendată în iulie de către Autoritatea Sanitar-Veterinară deoarece nu a informat despre importurile de „materie primă”, iar reprezentanţii companiei au spus că n-au aflat la timp despre această prevedere legală? Scandalul s-a numit „dioxina in iaurt”, şi pîna la urmă Danone a ieşit basma curată, că adică nu foloseşte substanţe nocive în iaurturile sale. A urmat apoi o întreagă mascaradă publicitară, cu Teo Trandafir plimbîndu-se în halat alb prin fabrica celor de la Danone şi adăugînd alte kilograme la cele deja existente, în timp ce mînca dintr-un iaurt al acestei companii.
    Potrivit infomaţiilor furmizate de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) valoarea amenzii dată firmei Danone a fost una modică, de 10.000 de lei, însă atunci am aflat faptul că singura legătură între produsele fabricate de Danone şi laptele sănătos de vacă este doar culoarea albă. Astfel am mai aflat că Danone a fost amendată pentru că întreaga sa „materie primă” (aşa se cheamă chestia aia din care se face lapte şi iaurt, domnilor! –  în actele de import nu se numeşte „lapte”, pentru  că nu este lapte, ci „materie primă”!!!), adică pulberile acelea albe care apoi se dizolvă în apă, pastiluţele, cheagurile-alea pline de chimicale, toate, absolut toate se IMPORTĂ!!!
    Mai nimic nu se cumpără din România, de la producatorii autohtoni, astfel încît SÎNTEM OTRAVIŢI LENT, BĂGÎNDU-NI-SE ÎN MOD INTENŢIONAT ACESTE SURSE DE CANCER ÎN CORP. Iar noi ne mai mirăm ca proştii de explozia numărului de decese cauzate de cancer. Se mai cumpără lapte de la producătorii care au ferme, însă vacile alea şi laptele lor, în condiţiile-n care mănîncă furaje cu chimicale şi tot felul de nutrienţi artificiali, numai lapte sănătos nu dau.
    Iar tanti Miţa, care-n viaţa sa n-a conceput ca vacile ei să mănînce altceva decît iarbă grasă de pe pajiştile munţilor din Moeciu-Bran, a ajuns în raiul capitalist să mai aiba doar 3 vaci, faţă de cele 20 deţinute-n timpul „iadului comunist”... Din păcate, nu mai avem timp să ne hrănim sănătos, şi-atunci acceptăm aceste otrăvuri care ni se servesc industrial.

    Un cunoscut, care are facultatea de microbiologie făcută, mi-a zis: „Iulian, la cît lapte se vinde-n România şi-n general în lume, tu chiar crezi că există atîtea vaci, bivoliţe, oi şi capre care să-l genereze? Dac-ai vedea tot ce se bagă-n mîncarea noastră, ai înnebuni!”. I-am zis să nu-mi spună, ca să continui să mă mint frumos.

Material didactic pe-o vacă artificială din material vopsit, care să-i ajute pe copiii de azi
să-nveţe cum este să stai pe-un scăunel cu trei picioare şi să mulgi o vacă adevărată.

    Duceţi-vă copiii la o pensiune de la munte şi daţi-le o săptămînă lapte, iaurt, caş, brînză sau unt de la stînă, să vedeţi cum capătă culoarea roşie în obraji, în locul palorii zilnice. Numai de noi depinde ca aceşti ultimi mohicani ai României, aşa cum este şi tanti Miţa, să nu dispară cu totul. Numai dacă ne vom orienta către turismul rural, ecologic, şi vom cumpăra de ei produse naturale şi sănătoase, vom putea să-i salvăm pe cei ca tanti Miţa şi vom putea să ne mai salvam, cît de cît, şi sănătatea noastră, reuşind totodată să-i boicotăm pe Danone, Milli sau Tnuva şi otravurile servite de aceştia.
    Ştiti de ce? Pentru că laptele adevărat de la vaca lui tanti Miţa se strică-n 24 de ore, în vreme ce laptele de la Danone, Milli sau Tnuva, aşa cum scrie pe cutiile alea de carton cu folii de aluminiu la interior, are termen de valabilitate de pînă la 12 luni de zile!!! De la aracetul pus în el.


PS: Iată şi reclama din 2007 la Danone făcută de Teo(odora) Trandafir, spot publicitar care „numai adevăr grăieşte”. Totul este rostit acolo atît de fals şi nefiresc, încît ţi se face lehamite cînd îl vezi. Doar gargară şi minciuni!

    comentariul uploader-ului acestui video pe YouTube (user2901):
„Spot danone cu Teo mare investigatoare”

    comentariu suplimentar (Rober Manu):
„Sigur!!!! Traducere: M-au plătit ăştia de nu pot duce, ca să vă spun că [produsele lor] sînt OK. *Sînt convinsă ca totul e perfect !!!*, mai puţin guma de guar super-naturală şi pe care o mai infestăm cu dioxină (care se foloseşte la purificarea gumei de guar).”


 PPS: Pentru conformitate, hai să inserez şi cele două capturi de ecran cu Teo Trandafir făcînd reclamă forţată la Danone, că cine ştie, mîine-poimîine dispare linkul de pe YouTube şi rămînem cu ochii-n soare.

Prima captură de ecran


A doua captură de ecran

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 24 mai 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.