Despre OMG-uri, puţin înainte de-a fi prea tîrziu

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 5 aprilie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Despre OMG-uri, puţin înainte de-a fi prea tîrziu
(din ciclul: "Inventăm viaţa fără să ştim ce este ea, de fapt")

autor: ziarul „Formula As” nr 807
data: săptămîna 19-25 feb 2008

    Vă prezentăm în cele ce urmează un interviu cu dr. Mencinicopschi care explică ce sînt de fapt OMG-urile: nu sînt legume, sînt fiinţe transgenice.

    Reporter: Modificările genetice produse în România stîrnesc îngrijorare în rîndul opiniei publice. În calitatea Dvs. de specialist al problemei, credeţi că avem a ne teme sau nu?
    Dr. Mencinicopschi: Ca să înţelegem esenţa problemei, în primul rînd ar trebui să stabilim ce este un „organism modificat genetic”. Poate să fie o plantă, de acord. Dar poate să fie şi un micro-organism sau un animal. De obicei, omitem acest aspect. Toată insulina care există în lume este obţinută dintr-un micro-organism modificat genetic.
    Ca dimensiuni economice şi financiare, cred că piaţa de insulină o depăşeşte pe cea a produselor agricole modificate genetic. Şi pentru că vorbim despre ele, e cazul să facem o precizare: NU este vorba despre legumele fără gust sau miros din piaţă!
---------------------------------------------
    Acelea-s plante crescute cu ajutorul stimulatorilor, a fertilizatorilor chimici industriali, precum şi-a insecticidelor şi fungicidelor. Ele se găsesc cu precădere la super şi hipermarketuri, dar la fel de bine le întîlnim şi la unii producători agricoli care vînd în pieţele agro-alimentare şi care fac compromisuri pentru a creşte recolta şi-a cîştiga cît mai mulţi bani. În acest sens, cel mai bun exemplu autohton sînt roşiile sădite la solar şi stropite cu Ethrel, spre a le forţa creşterea. Însă acest Ethrel poate fi folosit la fel de bine şi la alte legume şi fructe, nu doar la roşii (cu consecinţe devastatoare atît asupra sănătăţii plantei – care se usucă şi moare – cît şi-a omului, evident).
---------------------------------------------
    Plantele cunoscute pînă acum ca fiind modificate genetic sînt porumbul, cartoful şi soia. Despre ele vorbim în mod curent, cînd spunem „OMG”. Prin modificare genetică, plantele au devenit rezistente la anumite pesticide şi la unii dăunători: soia la glifosat şi glifosinat, porumbul la viermele sfredelitor şi cartoful la gîndacul de Colorado. În principal, acestea sînt OMG. Sînt plante care modificate dau anumite avantaje agricultorului, dar nu şi consumatorului: rezistenţa la frig, la secetă, la boli. Un OMG este o nouă entitate vie, creată de om. O fiinţă care n-a existat în contextul natural al fiinţelor vii din biosfera pămîntului. Ea este inventată de om.

    R: La o primă vedere, cînd observăm un ştiulete de porumb sau un cartof modificat genetic nu vedem, totuşi, nici o diferenţă?
    Dr. Mencinicopschi: Un cartof modificat genetic îl vedem ca pe un cartof, dar el este o himeră. Este o fiinţă transgenică. Chiar dacă nu vedem cu ochiul liber asta, la nivel genetic, aşa stau lucrurile. O să vă explic de ce. Pentru a se obţine un OMG s-a luat material genetic, nu de la o plantă, ci de la o bacterie, adică de la o fiinţă foarte îndepărtată ca structură de cartof.
    S-a luat acest material genetic, care codifică o toxină de la bacilul turingiensis, şi-a fost inserată în informaţia genetică a cartofului. În felul ăsta, cartoful începe să producă o toxină care omoară gîndacul de Colorado. Dar una dintre cele mai tari legi ale viului este că speciile naturale NU se pot amesteca unele cu altele. Ele pot evolua, să faci de exemplu din cal o altă fiinţă, dar în milioane de ani.
    În mod natural, n-o să vedeţi pe stradă om-morcov, iepure-şarpe sau altă grozăvie, tocmai pentru că natura ne-a separat pe regnuri şi specii. Vă daţi seama ce-ar însemna să se amestece orice cu orice? Ar fi un continuum viu. Or, lumea vie nu este aşa! Lumea vie este făcută din specii naturale, care NU sînt create de om şi care NU se amestecă între ele. Este ceea ce se cheamă barieră sexuală. Or, omul, prin obţinerea OMG-urilor, a spart aceasta barieră a viului, cea mai tare lege a biologicului: a amestecat speciile, care în mod natural sînt separate prin bariera de reproducţie, prin bariera sexuală. În mod natural, n-ar fi apărut aşa ceva!

     R: Aceste lucruri s-au obţinut prin inginerie genetică. Nu este normal să profităm de ultimele descoperiri ale ştiinţei?
   Dr. Mencinicopschi: Să luăm exemplul porumbului. Pînă acum, omul a încrucişat mai multe varietăţi, nici măcar specii. A încrucişat mai multe varietăţi de porumb şi-a urmărit în interesul lui să selecteze boabele care dau cea mai bună producţie sau care au anumite caracteristici: să fie mai colorate, să conţină ceva anume, să fie rezistente la secetă etc. Dar am făcut asta prin încercare şi selecţie, prin trierea lor în timp.
    Cînd vorbim de OMG, se face altfel. Vorbim de un plan ingineresc: pun pe hîrtie ce vreau să obţin şi aceea voi obţine. Adică îmi pun în minte să obţin ceea ce avem acum pe piaţă: un porumb rezistent la viermele sfredelitor? Proiectez planta ca pe orice maşină sau televizor. Proiectez şi realizez. Creez fiinţe noi. Şi facem asta FĂRĂ să ştim ce este, de fapt, viaţa.
    Asta este cel mai grav! Inventăm viaţa, fără să ştim ce este ea, de fapt. Pare paradoxal, dar aşa stau lucrurile. Credeţi că ştiinţa modernă ştie ce este viaţa? Ştim ce este viaţa? Nu ştim. Vă dau ce vreţi Dvs., toate componentele nevii ale vieţii. Şi vreau să ştiu dacă sînteţi în stare să faceţi o singură celulă vie. Poate cineva să facă aşa ceva pe pămîntul ăsta? Nu, pentru că nu ştim ce este viaţa. Şi dacă nu ştim ce este viaţa, cine ne dă dreptul să desfiinţăm legi atît de puternice ale vieţii, cum este neamestecul speciilor naturale?
    Ştiinţa a evoluat, sînt de acord, dar descoperirile ei sînt arme cu două tăişuri. Omul cred că a făcut o greşeală aici: înainte de-a cunoaşte ceva, s-a grăbit să îl modifice.

    R: Care ar putea să fie efectele utilizării OMG-urilor cu atîta grabă?
  Dr. Mencinicopschi: Din fericire, pînă acum n-au apărut nişte evenimente catastrofale. Dar nimeni nu ne poate asigura că mîine sau peste o mie de ani nu pot să apară astfel de efecte. Nu ştim. Aceste organisme ar trebui monitorizate, urmărite, testate. Dar cine poate monitoriza aşa ceva? Cine poate monitoriza natura? S-a spus că avem un sistem de urmărire a traseelor OMG. Şi cu toate astea, s-au găsit culturi ilegale. Deci, iată că nu stăpînim ceea ce dăm drumul în natură. Şi este doar un exemplu. În acest moment, nu avem nici măcar un singur laborator în România care să poată spune cu certitudine, pe baza analizelor, dacă un organism, o plantă sau un aliment este sau conţine OMG. Cu toate astea cultivăm OMG-uri din 1998! (n.t – Sigur că da, la îndemnul celor de la Monsanto, firmă care nu este decît unul dintre nenumăraţii giganţi corporatişti ai elitei masonice cu ajotorul căreia se urmăreşte reducerea drastică a populaţiei Terrei, alături de alte invenţii similare: vaccinuri, chemtrails, gaze de şist ş.a.m.d.)

    R: Oameni de ştiinţă din Franţa, Italia, Anglia au demonstrat că OMG-urile au efecte nocive asupra omului. Cu toate astea, autorităţi din SUA şi Europa, printre care şi România, le acceptă totuşi. Cum se explica această contradicţie?
    Dr. Mencinicopschi: Nu este surprinzător. Trebuie să ţineţi seama că trăim într-un context istoric, social, economic şi aşa mai departe. Personalităţi, decizii, declaraţii ale statelor sînt întotdeauna modificate de interese politice şi economice. Putem să luăm exemplul aditivilor alimentari, celebrele E-uri. Pînă acum un an, s-a spus că E127 este sigur. Acum, el nu mai figurează pe lista E-urilor, pentru că s-a descoperit că este cancerigen şi-a fost interzis (n.t. – Da, da, s-o creadă mutu' c-a fost intrezis! La fel au zis şi cu Ethrelul, că „e interzis”, iar acesta se foloseşte-n continuare-n România mai dihai decît înainte).
    Oamenii se pot întreba pe bună dreptate: cum e posibil să-l consumăm 10-20 de ani, să fie sigur atîta vreme şi acum să nu mai fie sigur? (n.t. – E, „cum e posibil”? Asta-i bună! Matale n-ai auzit, bre, de conspiraţia mondială a Iluminaţilor, de prostirea şi cumpărarea oamenilor de ştiinţă şi-a cercetătorilor din întreaga lume şi de manipularea mediatică?) Aşa se poate întîmpla şi cu OMG. Ar trebui găsiţi responsabilii, dar nu doar din ştiinţă. Ar trebui găsiţi şi autorii morali, politicienii şi ceilalţi care au sprijinit aşa ceva. Dar este foarte greu. Ştiinţa creează ceva, dar apoi intră sub tutela economicului, politicului... asta e realitatea.

Unul dintre cei mai mari responsabili în domeniul răspîndirii OMG-urilor la scară planetară
este însuşi gigantul american Monsanto, cel mai perfid manipulator genetic de seminţe din lume.

---------------------------------------------
    Uitaţi-vă la pielea pepită a fetiţei şi-a mamei, pe care cel care-a prelucrat fotografia le-a colorat aşa în mod special, vrînd astfel să atragă atenţia (la modul optic, fiindcă altfel n-avea cum s-o facă) asupra pericolului pe care le reprezintă aceste alimente asupra corpului uman.
    Un alt aspect extrem de important este faptul că OMG-urile nu schimbă doar aspectul pielii (cum bunăoară un cititor neavizat ar putea deduce privind această succintă fotografie), ci modifică întreaga structură a ADN-ul uman, lucru pe care geneticienii lu' Peşte se fac că nu-l ştiu (atenţie, este vorba de aceiaşi geneticiani care-au inventat OMG-urie în laboratoarele secrete ale Iluminaţilor, deoarece restul cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă n-au nici cea mai vagă idee cu privire la consecinţele care ne-aşteaptă pe noi, oamenii de rînd, ei fiind manipulaţi fără şă-şi dea seama).
    În acest sens, nu degeaba înţelepciunea populară foloseşte zicala „Eşti ceea ce mănînci!”, lucru care-n cazul de faţă s-ar traduce prin sintagma: „Cu timpul, devii ceea ce mănînci!”
---------------------------------------------

    R: OMG-urile pot provoca boli?
    Dr. Mencinicopschi: Încă nu ştim sigur. Există semnalele unor cercetători, dar OMG-urile încă n-au trecut proba timpului. La fel ca şi-n cazul E-urilor, OMG-urile n-au o toxicitate acută. Cu alte cuvinte, nu mîncăm acum şi imediat ni se face rău. Dar în timp, ele ar putea provoca boli grave. Efectele se văd pe termen mediu şi lung (n.t. – să amintim doar incidenţa numărului de cancere, care a crescut de cîteva ori în România după '89 tocmai din cauza alimentaţiei nesănătoase de la Mc Donald'd şi din supermarketuri, a distrugerii industriei şi agriculturii autohtone şi aducerea alimentelor din import).
    Nu ştim ce ne rezervă viitorul, în ceea ce priveşte OMG-urile. Sînt cercetători din întreaga lume care trag semnale de alarmă. Unii sînt luaţi în serios, alţii nu. Franţa, Austria, Ungaria au interzis OMG-urile. Alte ţări nu ţin cont şi plantează mai departe. Aceste lucruri ar trebui analizate şi dezbătute.
    Ar trebui făcută o analiză a riscului. Politicul poate să spună: „populaţia nu vrea OMG, deci le refuzăm”. Sau, dimpotrivă, poate spune: „chiar dacă populaţia nu vrea, interesele mele economice şi politice mă obliga să fac asta, pentru că beneficiile sînt mai importante decît riscul". Astfel de decizii sună cam aşa: nivelul de risc e acceptabil pentru mine, ca administraţie, om politic, partid sau guvern, pentru că asta îmi creşte PIB-ul sau nivelul de trai etc. Şi mi-l asum, chiar dacă nu ştiu ce se întîmplă. Este punctul în care se pot întîmpla derapaje. Mass-media ar trebui să facă presiuni în acel moment.

    R: UE are ca principiu „dezvoltarea durabilă”. Ce consecinţe ar putea să aibă OMG asupra mediului şi cum se împacă prezenţa lor cu filosofia europeană?
    Dr. Mencinicopschi: Noi nu numai că nu ştim totul despre specii, dar nu ştim cum interacţionează între ele în cadrul ecosistemelor. Orice fiinţă de pe pămîntul ăsta există pentru o raţiune şi are o raţiune de-a exista.
    Dispare o umilă bacterie din tubul digestiv şi ne îmbolnăvim. Dispare un fluture şi în biosfera se întîmplă un dezechilibru care antrenează un altul şi nu ştim care este efectul final. Or, noi inventăm noi fiinţe, care n-au existat niciodată, şi probabil că asta va avea efecte greu de imaginat asupra mediului. Sînt acţiuni incontrolabile şi noi ne jucăm ca nişte copii iresponsabili, aşa cum aţi spus, de-a Dumnezeu.
    Cît despre noua filosofie adoptată de UE, în concepţia mea, dezvoltare durabilă înseamnă obligaţia noastră de-a lăsa celor ce vor veni natura aşa cum este ea, să le lăsăm şi lor ceea ce-am avut noi. Nicidecum să ne apucăm să distrugem, în ideea că ce urmează după noi nu ne interesează. Trebuie să le lăsăm celor ce vor veni o şansă de-a trăi la fel ca noi. Nu cred că se poate face dezvoltare durabilă cu OMG.
    Respectul faţă de natură şi faţă de legile ei, omenirea le-a învăţat din tot ceea ce-a făcut greşit, de la industrializare poluantă, la agricultură intensivă. Trebuie să ne întrebăm cum vor trăi copiii noştri, nepoţii noştri. Dacă după mine dispare o generaţie sau îi ştirbesc din viaţă, doar pentru că eu vreau să am de toate? Bioetica ar trebui să aibă un cuvînt greu de spus în problema OMG. Se umblă brutal la viaţă, la esenţa ei.

Dr. Gheorghe Mencinicopschi, director general
al Institutului de Cercetări Alimentare, Bucureşti

sursa: ziarul „Formula As” nr 807

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 5 aprilie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.